NEMURIREA SUFLETULUI Motto-de unsprezece ani mă sărut numai cu marea și moartea albește deasupra mea(gabriela garlonta) Scriu aceste rânduri și din când în când închid ochii-habar n-am de ce-și,…

[GARLONTA GABRIELA]

NEMURIREA SUFLETULUI

Motto-de unsprezece ani mă sărut numai cu marea și moartea albește deasupra mea(gabriela garlonta)

Scriu aceste rânduri și din când în când închid ochii-habar n-am de ce-și, când îi deschid așa ca într-un joc, ,văd stampa"Desăvârșirea spirituală"cu niște trepte reprezentând examene pe care trebuie să le promovăm  ca să ne asigure dezvoltarea și mă întreb subit ,cine sunt eu?Om.Om?Rsfoiesc Biblia:"Să facem om după chipul și asemănarea noastră "(Geneza 1,26)..mai departe:"Iar Domnul a spus către Satan-" Tot ce are el este în puterea ta,numai asupra sufletului lui să nu întinzi mâna ta."(Iob 1,12)"Isus creștea în înțelepciune)"(Luca 2,40.)Sau-"Pe cum mă cunoaște pe mine Tatăl și eu cunosc pe Tatăl și sufletul meu îl pun pentru voi".(Ioan 10,15.)"Plecându-și capul și-a dat sufletul."(Ioan 19,30.),Ecleziastul 12,7 ,Psalmul 21, Iob 19,23-27.Să ne oprim o clipă la Cartea Înțelepciunii :"Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu,chinurile morții nu-i atinge.Ei par morți cu ochii insensibili,dar sunt în pace și cu speranța nemuririi."(3,1-4).

"Știm că zidirea toată până în ziua de azi geme în durerile facerii.Dar nu numai ea,ci și noi înșine care avem începuturile Spiritului și noi suspinăm înăuntrul nostru în așteptarea înfierii ,a răscumpărării trupului nostru."Deci am un suflet nemuritor.Ce fac cu el?Poți petrece o seară într-un vast salon ,în mijlocul a patruzeci de persoane și te poți găsi tot atât de singur ca în Sahara.Corpurile se pot apropia unele de altele dar ,dar inimile și spiritele rămân departe ,fiecare din noi este mereu singur,spunea cândva Petre Țuțea.Se știe că lotusul în Egipt ca și în alte țări din antichitate ,era floarea sfântă,înflorit semnifica magnific trezirea spiritului în om.Dimitrie Cuclin  ne reamintește "Cartea Morților"care când  vorbește despre defuncți îi vizează  de fapt pe morții vii intrați în transă tot atât de adânc ca și în moarte ,cu corpul imobil și țeapăn,iar sufletul plecat într-o altă lume.În mistere la primele nivele ,subiecții erau familiarizați cu sufletul omenesc ,reprezentat în sistemul hieroglifelor printr-un omuleț pasăre.Ei învățau că,dispărând dintr-o stare a ființei ,reapăreau într-o alta ,că moartea afectează corpul carnal dar nu distruge spiritul,eul.De asemenea învățau că sufletul supraviețuiește distrugerii învelișului său muritor ,dar și că înaintează spre cele mai înalte sfere.La niveurile superioare ,făceau cunoștință cu sufletul divin ,erau puși în comuniune personală cu Creatorul.Se găseau față în față cu Divinul.Primeau explicația exactă a prăbușirii omului ,decăzut din starea sa spirituală primitivă.Învățau povestea intimă a Atlantidei ,poveste atât de strâns asociată cu cea a prăbușirii.Apoi erau înălțați dintr-o sferă în alta ,până când au ajuns la cea mai înaltă conștiință spirituală de care s-a bucurat omul de la origini.Continuând pelerinajul în timp ,strânseseră comorile eternității ,medită Cuclin cândva..Hai în Capela Sixtină din Vatican să -l privim pe Michelangelo la Crearea lui Adam!Origene este optimist  el crede atât atât de mult în nemurirea sufletului încât îl  crede mântuit chiar și pe diavol.(Apokatastasis).Lui Origene îi venea foarte greu să priceapă cum o ființă liberă poate stărui la nesfârșit în rău.Credea,sprijinindu-se pe un citat din Apostolul Pavel că :"Toate ființele spirituale se vor regăsi până la urmă în Domnul".(1Corinteni.15,28).Popoarele antice-egipteni,greci,romani,hinduși,budiști,credeau în reîncarnare,la greci,metempsihoză.Ei considerau că sufletul unui om se poate reîncarna și într-un animal.Platon spunea că bețivii și lacomii renasc cu trup de măgar.Cei violenți ,cu trup de lup sau vultur.Cei care urmează orbește spiritul lumii renasc cu trup de albină sau furnică.Cei care sunt răi cu trupuri de câine.În Evul Mediu în Europa credeau în metempsihoză sectarii catari (fiind de origine umilă ei sperau să revină în viață ca seniori.)Renașterea aduce în Europa reîncarnarea când umaniștii s-au lăsat seduși de cultura păgână greco-romană.Adepți:Giordano Bruno(1600).După sec.XVIII mai mulți oameni de cultură și artă au îmbrățișat-o ca o modalitate de a se îndepărta de creștinism-Lessing,Voltaire,Bnjamin Franklin,Goethe,Scopenhauer,Lamartine,V.Hugo,Balzac,Edgar Poe,Gustave Flaubert.Europenii în general nu cred că sufletul se reîncarnează și în trupuri de animale ,deși unele orientări ecologice par a se baza tocmai pe această credință.Argumentele lor-inegalitățile naturale:

-Mozart compunea bucăți muzicale la vârsta de cinci ani,înseamnă că le concepuse în alte vieți anterioare

-dacă un copil se naște handicapat față de altul supradotat ,a săvârșit păcate în alte vieți anterioare

-credința în reîncarnare e capabilă să elimine rasismul și conflictele interetnice căci într-o altă viață anterioară au fost de aceeași rasă cu  el

-un copil mort intr-un accident are nevoie de o altă viață ca să se realizeze

-experiențele de decorporalizare -sufletul poate intra înapoi în trup

-în Biblie sunt texte în favoarea reîncarnării:"Unii spun că ești Ioan Botezătorul,alții Ilie,alții Ieremia sau unul dintre profeți."(Matei 16,14).Sau evreii care se întrebau despre Ioan Botezătorul:"Nu este Ilie?(Ioan 1,21)sau:"Irod care se întreba dacă Isus nu este Ioan Botezătorul?"(Matei 14,1-2).

Biserica universală ne învață că viașa este un dar. O singură viață și o singură șansăpentru a ne pregăti veșnicia:"Hotărât este ca omul să moară o dată și pe urmă judecata. "(Evrei 9,27).ÎnEvanghelie Isus ne spune "să lucrăm cât este ziuă ,căci vine noaptea (moartea) când nimeni nu mai poate lucra."Fiecare va fi judecat de Dumnezeu după faptele sale și va primi sentința definitivă:"Veniți binecuvântații Părintelui meu și primiți moștenirea pregătităvouă de la începutul lumii.Plecați de la mine ,blestemaților,în focul cel veșnic al iadului ,pregătit diavolului și îngerilor săi."(Matei ,25.)Isus ne avertizează cu privire la pericolul real al osândirii veșnice.Credința în reîncarnare se opune adevărului fundamental al creștinismului care este învierea trupului.Fiul lui Dumnezeu s-a unit o singură dată cu un trup de carne născut din Fecioara Maria.Cum ar fi posibil ca un singur suflet să învie cu mai multe trupuri de oameni și animale?Reîncarnarea ar distruge persoana umană.În ceea ce privește inegalitatea dintre oameni ,handicapul,moartea la o vârstă fragedă,nerealizările în viață ,toate acestea nu sunt pedepse pentru viața viitoare-"Căile lui Dmnezeu nu sunt căile omului."(Isaia 55,8 )după moarteDumnezeuare posibilitatea de a face tuturor dreptate. Convertiți în ultima clipă(vezi tâlharul de pe cruce).Conciliul de la Lyon (1274)a combătut tearia reîncarnării.De asemenea și Conciliul de la Florența(1439).Trupul creștinului va învia și va deveni parte în Cristos ,templu al Duhului Sfânt.(1Corinteni6,19).Cu această misiune omul este chemat să dea mărturie lui Dumnezeu în trupul său.Sfântul Irineu a trebuit să lupte împotriva gnosticilor după care trupului ,mântuirea îi este interzisă.,nu îi este accesibilă.Chiar și Părinții Bisericii care au împrumutat concepte de la Platon au afirmat că trupul face parte din natura umană care este chemată la mântuire.Sfântul Ioan afirmă că,"Trupul lui Cristos joacă un rol capital în ceea ce privește misterul mântuirii și propune anatema pentru aceea care nu cred că Isus a venit în trup".Ignațiu de Antiohialuptă împotriva docetismului.Irineu-"trupul uman este capabil de nemurire iar învierea trupurilor este o doctrină esențială a învățăturii creștine."Grigore din Nazianz:"sufletul trebuie să atragă partea pământească spre cele înalte ,spre divin ,astfel încât  sufletul să fie pentru trup ceea ce Dumnezeuînsuși este pentru suflet."Grigore de Nyssa:"Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup ca să repună Duhul Sfânt în sufletul nostru pentru ca orice pată să fie sfințită cu el."Kallistos spune în Filocalie că:"Cel mai mare lucru ce se petrece între Dumnezeu și sufletul omului este acela de a iubi și a fi iubit."

[GARLONTA GABRIELA]

Sfânta Tereza de Avilla anticipează moartea în stările sale de extaz-în capitolul al  XXXVIII-lea din a sa "Vida"spune:"prea puțin îmi mai rămăsese din teama de moarte care mă încercase întotdeauna cu putere.Acum mi se pare lucrul cel mai lesne de înfăptuit pentru un slujitor al lui Dumnezeu ,pentru că,într-o clipă ,sufletul se vede eliberat din închisoare și lăsat să se odihnească.Înălțarea sufletului prin Dumnezeu care îi arată în extazele sale lucruri atât de minunate ,mi se pare foarte asemănătoare momentului în care sufletul iese din corp și într-o clipă se vede în deplinătatea acestui Bine" .Eistă așadar,în primul rând, o lentă convertire a atitudinii omenești în fața morții în atitudine contrară;în al doilea rând , o relație de asemănare hotărâtoare și evidentă între această convertire și experiențele de ordin mistic,numite extaze.În aceste extaze ,Sfânta Tereza încearcă  mai întâi o durere inexprimabilă ,urmată imediat de o nemăsurată plăcere.Pimul moment e asemănător celui în care sufletul se desparte de trup și de lume ;al doilea moment,clipă de calm,e analog prezenței lui Dmnezeu în viziune extatică.Pimul moment repetă deci amărăciunea morții ,al doilea anunță viața veșnică.De-a lungul Vida a Sintei Treza putem urmări ,etapă cu etapă,convertirea sentimentului morții.La sfârșit, rugăciunea ei va fi :"Doamne să mor sau să sufăr."sentimentul prezenței lui Dumnezeu a refulat într-o așa măsură  realitatea terestră că, în  activitătea de femeie sfântă și rațională,într-un fel de vis în viață, crezând că visează  ceea ce vede cu ochii trupești, la viziunea îngerului pe care îl simte străpungându-i inima cu o săgeată de corp,începe să vadă uneori morții în nimbul vieții de apoi.Îi vede pe  părinți și pe Sfântul Pedro de Alcantara.Viața veșnică pare să inunde viața temporală ,iar "fluturele vrea să iasă din închisoarea omizii ".Sfânta Tereza vorbește atât de limpede de analogia dintre extaz și renașterea la viața veșnică  încăt,chiar și noi,oameni obișnuiți ,reușim să înțelegem  câte ceva.Dacă în  timpul ultimei părți a vieții își dorește cu adevărat să moară , nu e pur și simplu pentru că se săturase de viață.O femeie cu activitate atât de uimitoare ca a ei nu putea fi niciodată cuprinsă de urâtul care-i cuprinde pe cei  care nu-și văd rostul pe lumea asta.Nu este o melancolică.Melancolicul poate să-și dorească moartea pentru că suferă din pricina vieții.Există " sinucigași  din naștere",care suferă nu din pricina unui anumit mod de viață ,ci din îsuși faptul că trăiesc.Misticul,dimpotrivă, suferă din pricina vieții mai ales pentru că iubește moartea  sau,mai exact ,ceva pe care moartea îl conține.În moarte,bucuria renașterii la o viață nouă i se pare infinit mai puternică decât durerea care-i însoțește despărțirea de viața pământească.De aceea, credința statornică și vie a misticului în făgăduința fericirii veșnice nu este singura cauză pentru care el așteaptă cu nerăbdare sosirea clipei din urmă.El a trăit în această fericire.câteva clipe efemere.Sfânta Tereza crede ,prin analogie,că s-a împărtășit pentru pentru câteva clipe din această viață superioară pe care așteaptă s-o trăiască prin eliberarea definitivă.Dorința ei de moarte ,care nu are nimic maladic,depășește cu mult calmul  stoic și ascensiunea platoniciană.D fapt ,omul nu poate iubi moartea de dragul morții.Nupoate iubi moartea dacă aceasta nu e transformată într-o stare care nu mai este moarte.Adevărata iubire de moarte -o formă a dragostei de Dumnezeu,mrtea e atunci împlinirea definitivă a unirii mistice între Dumnezeuși suflet.Dragosteasufletului , forța care determină prezența lui hotărâtoare , a părăsit deja această lume,moarea va dărui spiritului ,ca stare permanent,îi va dărui comuniunea cu persoana care este și care eliberează ființa, persoana a cărei apropiere dătătoare de veșnicie a simțit-o Sfânta Tereza chiar în  extaz ,durerea morții nu e decât preludiul unei nesfârșite bucurii. Ca entiment, indică un act în cadrul căruia ființa se afirmă.Este împlinirea nădejdii ontologice prin ceva care, nefiind de aceeașiesență cu ea, vine să o desăvârșească. Capersoană, se simte devenind prin har ceea ce este întru Dumnezeu.. simte în sfârșit ca fiind și înțelege că  înainte nu era decât neant , că nu era decât o nădejde încă neîmplinită.bucuria spirituală nu e decât reflexul mișcării către ființă.misterul morții devine atunci conceput prin analogie -dar printr-o analogie care nu are nimic arbitrar.Stir und werd-mori spre a deveni-se dezvăluie ca fapt trăit ,și moartea nu poate fi decât combinarea paradoxală a acestei lupte interioare din existența noastră-cel care nu este funciar mort nu știe absolut nimic despre sfințenia pe care Dumnezeu o dezvăluie mereu prietenilor săi dragi-zice paul -Ludwig Landsberg în Eseu despre experiența morții.sfânta tereza de avilla  sau sfânta Bernadette de Lourdes  au văzut această lumină notând că e mai strălucitoare decât soarele și că totuși nu rănește ochii.este ceea ce se cheamă Aură.În această privință  nu există unanimitate de mărturii,și de altfel,nici specialiștii nu au ajuns la un numitor comun.unii văd multe aure și le dau nume foarte savante.alții afirmă că, este aceeași aură pe care o percepe un medium și care de acum înainte poate fi fotografiată datorită procedeelor Kirlian și lictenberg.-alți contestă tot-ce iradiază,ca de altfel orice lucru,o lumină pe care ochii noștri trupești nu o percep.această lumină e colorată și corespunde,pentru fiecare dintre noiîncepând de acum și pe întregul parcurs al evoluției noastre viitoare ,gradului de spiritualitate ,calităților interioare.majoritatea lucrărilor consacrate lumii celeilalte ne dau un mic tablou al corespondenților între nuanțele aurei și sentimentele dominante pe care ea le relevă.misticii au recunoscut adesea acest fenomen ,ca de pildă anne-catherine emmerich în viziunile ei-văd adesea ,atunci când trebuie să fiu instruită în această privință,mișcările sufletului,suferințele interioare,într-un cuvânt toate sentimentele arătându-se prin piept și întregul corp sub mii de forme luminoase sau întunecate urmând direcții diferite ,cu grade diferite de viteză(Cf.Francois Bune,Morții ne vorbesc..)-Tradiția creștină  nu acceptă decât ultimul grad al evoluției,lumina albă cu reflexe ușor aurite.

[GARLONTA GABRIELA]

Astăzi am intrat în Postul mare.Tatăl meu ,preot,m-a îmbrăcat în patruzeci de  liturghii.Una singură e -rochia de mireasă-.O îmbrac în fiecare zi.

[GARLONTA GABRIELA]

ninge peste Sibiu..în ninsoarea de-afară și cea dinăuntru există o frică comună:mormântul!

[GARLONTA GABRIELA]

Am început să învăț să-mi iubesc sufletul căci,închisă în zale de sticlă,moartea își bâlbâie sentimentele-un dor de mine însămi răspândit în lume!