Pagina lui Deac Suzana

A sunat la poartă... oare cine... cu promoţii... şi mi-a oferit promoţia vieţii...

a doua şansă

puteam fi pe plajă într-o rochie de mătasă, bătută de soare şi din când în când de vânt

aveam de aşteptat amurgul şi calul apusului, culorile, care înainte de culcare se scăldau în nisip

am stat mascată în mătase, martirizată de trecut... în piaţa centrală din municipiu

ieşeam la întâlniri şi-mi îngropam privirea în asfalt în faţa scânteierii…

            Fiat gri … manea la maxim, un tânăr subţirel la volan, nu mă uit stăruitor la el. N-am motive de bănuială.

            -Căutaţi ceva? - eu.

            -Da, nu ştiu unde mi-a căzut telefonul?

            -Uitaţi-l şi i-l dau dintre scaune.

            În rest nu vorbim nimic. Niciunul nu e curios ce gândeşte celălalt. Poate nici nu gândeşte şi atunci ce ar putea spune, ar fi chiar o situaţie penibilă, să spună cineva ceva când…

Instalatorul

Fragment din Ferestre spre viaţă

Ţârrrrrrrr, sună telefonul de la poartă.

            -Cine-i? – întreb.

            -Suntem cu apa.

Şi le dau drumul. Nu trece o oră, din nou ţârrrr!

            -Cine-i? – întreb.

            -Cu gazul. Şi îi dau drumul, mirându-mă că ăştia vin în aceeaşi zi?

Dar ţârrrr şi la uşa mea.

            -Verificăm gazul.

            -Vai, dar eu pierd microbuzul de…

Uită-te, florile galbene îţi absorb mersul, se agaţă de rochie, de ritmul picioarelor. Privirea ajunge din urmă clipa, în căutarea întregului.

Braţul legănat în valuri de culori, atins de brăţări şi inele de flori. Râurile curg prin tine. Înoţi cu petale mov printre rânduri, până la voalul alb care te ridică. Vreau să simţi neştiutul din tine.

Bluzele adulmecă aerul, ochii – privirea soarelui, hectare de dorinţe într-o gingăşie de trup.

Magnolii cu enigme…